#CultureFridays: Your parents would be proud

Pe la începutul lunii mai, mă uitam cu mama pe HBO când apare un promo cel puțin dubios. După 20 de secunde, apare mare pe ecran „TWIN PEAKS„, iar mama mea a rămas uimită. ,,Nu pot să cred, un nou Twin Peaks?! Trebuie să ne uităm! Vai, ce mi-a plăcut serialul ăsta!„, zise ea. Eu auzisem vag de acest fenomen, însă nu știam pre multe. Apoi îmi povestise mama că a fost primul serial american difuzat pe TVR după Revoluție și mi-a zis pe scurt ce își amintea din serial. Pentru că întotdeauna m-au fascinat poveștile și trăirile din familie, mi-am zis ,,de ce nu?”, așa că la ora 12 noaptea m-am uitat la primul episod (din 1990). Așa a început relația mea cu faimosul serial, pe care nu mai pot să o rup sau să o neg, orice aș face.

În Twin Peaks este vorba, în mare, de crima „reginei frumuseții” Laura Palmer, al cărei autor încă nu este cunoscut. Pentru a desluși misterul, în oraș sosește agentul special FBI Dale Cooper (Kyle MacLachlan). De-a lungul celor două sezoane, se întâmplă o groază de lucruri stranii; împușcături, bănuieli, spirite, cozi de cireșe înnodate, cuceriri ale lui Cooper și Black Lodge-ul. Prin sezonul doi aflăm -neintenționat- că ucigașul a fost chiar tatăl fetei, Leland Palmer.

Regizorul David Lynch a susținut faptul că identitatea ucigașului trebuia să rămână un mister, dar a fost presat de ABC (postul original care a difuzat serialulu) să nu o facă. Lynch mai spune și că din acel moment, serialul a devenit un eșec și că nu este deloc mulțumit de al doilea sezon, drept dovadă – a fost și ultimul.

În 1992 a fost lansat filmul „Twin Peaks: Fire Walk With Me„, regizat tot de geniul bolnav Lynch, drept o continuare a serialului cu o poveste similară a celei din primul sezon. Din păcate pentru Lynch, filmul nu a primit recenzii prea bune.

Și iată-ne după 25 de ani (pun intended), faimosul serial „Twin Peaks” s-a reîntors pe micile ecrane, mai dubios ca niciodată. Astfel, de el se bucură acum două generații: cea a părinților noștri, care au crescut uitându-se curioși pe TVR, și noi, care încercăm să înțelegem fascinația pe HBO. Unii chiar reușesc. Trebuie să recunosc: da, este un serial cu multe momente stranii, care vă poate genera coșmaruri, dar este o muncă de geniu. Totuși, pe mine mă bântuie mai mult muzica din intro decât spiritele din Black Lodge.

Pentru mine, „Twin Peaks” este un clasic în viață. Pe lângă detaliile cinematografice, regăsim și fashion statement, lucru pe care nu am putut să îl ignor. Mă refer, deci, la acea estetică americană clasică din anii ’90, cel mai bine exemplificată de Audrey Horne, personajul lui Sherilyn Fenn, și anume multe carouri, cămăși, pullovere din cașmir și pantofi cu baretă purtați cu șosete. Timeless.

Bonus: mama mea și cu mine am început să ne uităm la acest serial având aceeași vârstă; doar că la 27 de ani distanță 🙂

landscape-ustv-twin-peaks-cooper-audrey

Audrey Horne și Dale Cooper (Sherilyn Fenn și Kyle MacLachlan)

64-Red-Room-Empty

Celebra pardoseală din Black Lodge

7a31a25fc85c7364fe29bfb10d9d1b75.jpg

b67a7f8dc0711e2d07a1887d0b03ddd2

441cce55c2c175cd103bf7115c557efd.jpg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s