Wien: The city where my favourite love story was born

Zilele trecute meditam la călătoriile din anii trecuți, când mi s-a oprit mintea într-un loc: Viena.

Am avut ocazia să vizitez Viena de două ori, însă prima dată a fost acum mulți ani, o oprire scurtă, fiindcă mergeam undeva la schi cu familia mea, iar singurele amintiri pe care le mai am sunt exasperarea pe care o aveam mergând cu mama mea din magazin în magazin, căutându-și haine (eu fiind complet dezinteresată de acest subiect pe atunci), un inel simplu și frumos pe care l-am căpătat de la cineva din ,,gașca” noastră și faptul că remarcasem magazinul Dior. Ei bine, a doua vizită a fost un caz fericit.

Aceasta a avut loc în 2015, de departe unul dintre cei mai buni și mai memorabili ani din viața mea de până acum (știu că sunat de parcă sunt o bunicuță), Viena devenind noua destinație de city break a mea și a mamei mele. Deja îmi dezvoltasem abilitățile și interesele turistice și aveam un plan stabilit. Timpul era scurt, în schimb. Am ajuns într-o seară de vineri din august, ne-am cazat la magicul Grand Hotel Wien și ne-am așezat pe terasa hotelului să mâncăm un șnițel vienez și să bem Ginger Ale. Era neașteptat de cald, chiar și pentru ora opt.

Urmând principiul clasic ,,cine se trezește dimineața, departe ajunge”, după micul dejun al zilei următoare, ne-am suit în taxi și am plecat repede la Palatul Imperial Schönbrunn , probabil cea mai cunoscută comoară a Vienei. A trebuit să așteptăm două ore până să înceapă turul palatului, așa că ne-am plimbat prin grădini și am urcat tot ,,dealul” pâna la Gloriette, unde am decis că nu am urcat destul și am ajuns și pe ,,acoperișul” monumentului, de unde se vedea o panorama a Vienei, scufundată în munții Carpați. Interiorul palatului este absolut copleșitor, mai ales pentru iubitorii stilului baroc sau rococo. Mie în general mi se păreau kitsch-oase aceste încăperi în stilul rococo duse la extrem, cu tapet peste tot, mobilier suflat cu aur și pernuțe de catifea, dar la Schönbrunn a fost prima dată când nu mi s-a părut deloc astfel. Mai ales că aveam și de ce, doar vorbim despre dinastia Habsburgilor 🙂

După Schönbrunn, am mers mai spre seară pe Kärntner Straße, pietonala cu magazine, care duce la Opera de Stat și la Catedrala Sfântului Ștefan. Pentru că am fost inspirate de vizita la palat, am zis să mergem neapărat în parcul Prater, că, deh, pe acolo se plimba Sissi.Nu m-a impresionat deloc Prater, sincer. M-am simțit ca în Satul de Vacanță de la Mamaia. Deci, recomand doar în cazul în care sunteți fani ai mașinăriilor ambulante sau vreți să mergeți la Madame Tussauds.

Ziua următoare, duminică, ne-am trezit și mai de dimineață și am plecat la pas prin Viena, pentru că mai aveam niște locuri de văzut; și anume Muzeul de Istoria Artei și Galeriile Belvedere. Pentru că sunt iubitoare de artă și de istorie, merg la cel puțin un muzeu din fiecare destinație. Plus de asta, clădiriile masive sunt opere de artă în sine. La primul muzeu, pe lângă operele de artă renascentiste și baroce,  m-au impresionat foarte tare interiorul și… magazinul de suveniruri 😉 La al doilea, Belvedere, care a fost tot un fel de palat, fosta grădina a acestuia, pe care am traversat-o în întregime pentru a ajunge de la un corp al muzeului la altul și, bine-nțeles, ,,Sărutul” lui Kilmt. Cam așa s-a terminat această scurtă escapadă la Viena din 2015. Ah, era să uit, ne-au pierdut bagajele la întoarcere 🙂

Opera de Stat

Stephansdom

Muzeul de Istoria Artei

Palatul Belvedere

Revenind la titlu, ca să nu ziceți că n-are nicio legătură 🙂 Mă refeream la filmul ,,Before Sunrise” (1995), cu Julie Delpy și Ethan Hawke. Acesta este cu ușurință unul dintre filmele mele favorite din toate timpurile și favoritul meu dintre cele trei din serie. Pe scurt, Hawke interpretează rolul lui Jesse, un turist american care o întâlnește pe Delphy, o franțuzoaică pe nume Céline, în tren. Aceștia încep să discute și se decid să petreacă o seară în Viena. Ca să nu dau prea multe spoilere celor care nu l-ați văzut, toată acțiunea filmului îi urmărește pe cei doi, care trec dintr-un cartier al Vienei în altul, îndrăgostindu-se unul de celălalt. Totuși, finalul nu este unul clișeic. Ba chiar este trist atunci când vedeți și continuarea. Dar vă las pe voi să descoperiți și să trăiți emoția 🙂

tumblr_o2m02deowH1qdqk0yo1_1280

Când mă gândesc la Viena, mă gândesc la cât am mers pe străzile acestui oraș, la căldura neașteptată și la smoking lounge-ul hotelului, în care mergeam după fiecare masă cu mama și mă bucuram de un Ginger Ale rece în timp ce priveam clădirile de peste drum, străduțele însorite și la tramvaiele cu un ușor aer comunist. Pot să spun că este un vis nemuritor al meu să mă reîntorc la Viena peste ceva ani, cu propriul meu Jesse. O să vă țin la curent 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s